3 Romani in Munchen
Am avut de gand sa fac o experienta pe barba mea, asa ca am plecat in luna noiembrie in Germania sa vad daca ma descurc ca sofer in Munchen, la una din firmele de coletarie [ sunt doua mai mari, DHL si Hermes – la asta nu va recomand, dar daca ai chef sa pierzi leafa pe ultima luna, da-i bataie! ] siiata ce am patit. Am ajuns la miez de noapte pe o ninsoare de nu vedeai nici nasul tau, deci cam nimic in afara de niste lumini ce mergeau in fata ta. Cum am ajuns in Munchen nu stiu, dar stiu ca rusul cu care vorbisem la telefon ca intermediar intre mine si nemti nua aparut la intalnire, avea telefonul inchis. Asa ca m-am cazat la hotel si am inceput deja sa fac marunt din buze.
A doua zi suin iar, raspunde rusul si zice ca uite na, era obosit si i s-a terminat bateria la iPhone. Am mers la o panarama de camin de copii – in Isarring 11 parca, unde am fost cazat la gramada cu inca 5 sau 6 lituanieni. Norocul meu ca stiu germana si a fost mai simplu sa ma descurc prin zona, aia vorbeau doar rusa si unul sau doi engleza. Toti adusi pe barba lui nea Alexander rusul cu cetatenie germana. A doua zi hai la invatat munca, tare grea, ce sa zic. Primeai un scaner si luai pachetele, le dadeai la o adresa si scanai ca s-au livrat, namtul semna si asta e.
Munca grea era de fapt parcatul prin Munchen si evident orientarea, GPS-ul nu te prea ajuta, doar daca ai un iPhone sau un Samsung Galaxy cu GPS-ul pornit, sa te orientezi mai usor pe Google Maps, dar asta e. Am primit banii pe prima luna, am mai muncit inca aproape o luna si am primit doar 400 de euroi, mai bine plecam si ma lipseam de ei. Aste e viata, daca nimeream la DHL probabil era mai bine, dar m-am lecuit de soferitul prin Germania!
