Care este Ziua Reformarii si care este istoria aparitiei ei? De ce au protestat protestantii? Si ce loc au aici chiflele?
Pe 31 octombrie, Germania sarbatoreste Ziua Reformarii. In cinci landuri din saisprezece, este o sarbatoare publica inclusa in calendarul bisericii, precum si Craciunul sau Pastele. Ce este aceasta zi?
Cineva isi va aminti lectiile din scoala, unde se vorbea ceva despre nasterea protestantismului – oh, si ce plictisitor era sa asculti! Dar imaginati-va: aproape o jumatate de mileniu in urma, in 1517, a avut loc un eveniment care a schimbat cursul istoriei lumii. Si s-a intamplat datorita unei persoane despre care lumea inca nu stia nimic.
Pentru inceput, sa ne intoarcem si mai mult in timp – in iulie 1505. Intr-o zi fierbinte de vara, un student de la Universitatea din Erfurt se intorcea de la parintii lui dinn Eisleben inapoi la Erfurt. Pe drum, a fost prins de o furtuna, de care nu avea loc unde sa se ascunda. Fugind de loviturile fulgerului si anticipând moartea apropiata, tanarul in disperare a strigat: “Sfinte Ana, salveaza-ma, eu voi deveni calugar!”.
El a ramas in viata si si-a tinut promisiunea. Tatal sau, care a visat la o cariera de avocat pentru fiul sau, a fost furios, mama lui a plans, prietenii lui il descurajau, dar nimic nu l-a facut sa-si schimbe parerea.
Pe acel om il chema Martin Luther. Cat din legenda este adevar – biografii inca discuta, dar sunt de acord ca decizia sa nu a fost atat de brusca. Ei spun ca studentul exemplar nu a vrut cu adevarat sa urmeze vointa parintilor sai si a fost chinuit de indoieli constante in cautarea propriei sale cai. Oricum, in doua saptamani el si-a luat valul la manastirea Sf.Augustin din Erfurt.
Fratele Martin, asa cum au inceput sa-l numească, initial a incercat sa devina un calugar model. El a dus un mod de viata ascetic, spre fanatism, noptile se ruga, incercand sa treaca de pasiunile lumii cu gandurile spre inalt. Nu a functionat.
La un moment dat, el si-a dat seama ca toate aceste ritualuri bisericești nu l-au adus mai aproape de Dumnezeu. Sa ne uitam din nou la un an si sa ne amintim – ca se intampla in Evul Mediu, cand frica era baza religiei. Pe cei care indrazneau sa se indoiasca de principiile bisericii catolice maretee si puternice, ii astepta focul iadului. Dupa tortura purificatoare a Inchizitiei, desigur.
In 1511, Luther, impreuna cu mai multi frati calugari, au plecat la Roma, iar acolo credinta sa in biserica s-a micsorat si mai mult. In capitala crestinismului exista totul – de la bordeluri speciale pentru cler, pana la lista de preturi prin care se putea reduce sederea in iad. Pentru acest lucru, se platea o anumita suma, se atingea de ceva din altar – si cinci-zece ani de mantuire erau garantati.
Se dovediea ca iertarea pacatelor poate fi cumparata pe bani. Acest lucru l-a deranjat si l-a tulburat pe calugarul necunoscut, a caruia mii de frati urmau cu calm regulile. Dar schimbarea decisiva a avut loc mai tarziu, in 1517.
Anume atunci, pentru a strange fonduri pentru construirea Catedralei Sf.Petru din Roma, Papa Leo X a inventat o miscare de marketing geniala – vanzarea indulgentelor (Ablassbriefe). Esenta acestei inventii este simpla. Dupa ce ati comis un pacat, mergeti la biserica si nu numai sa va rugati si sa va pocaitii, ci si sa cumparati, printre altele, o bucata speciala de hartie. Acesta este un document in care este scris ca acest pacat al acestui rob al luivDumnezeu este iertat (semnatura, sigiliul). Aveti posibilitatea sa cumparati eliberarea nu numai pentru dvs., ci si pentru rudele decedate, pentru a va imbunatati viata pe lumea cealalta – trebuia doar sa se introduca un nume intr-o coloana speciala.
Multi “pacatosi” nici macar nu stiau cum sa citeasca, astfel incat nu puteau citi indulgentaa. In plus, se credea ca oamenii obisnuiti nu ar trebui sa citească Biblia si sa o interpreteze – pentru aceasta exista slujitori ai bisericii care le vor explica totul analfabetilor.
In acele timpuri, Martin Luther preda teologia la Universitatea din Wittenberg (care acum ii poarta numele) si predica in biserica locala. Cand enoriasii au inceput sa cumpere “scrisori de fericire” pe care guvernatorii papei le-au adus in oras, indignarea lui nu avea limite. El cunostea Scripturile si alte texte ale bisericii, cunostea grececa si latina veche, iar studiile in drept nu au fost in zadar – iau dezvoltat abilitatea de a gandi si medita, capacitate periculoasa la vremea aceea. Deci, ca urmare a tuturor acestor lucruri, au aparut pe 31 octombrie 1517 faimoasee 95 de teze (95 Thesen).
In acel document, Luther, cu meticulozitatea unui avocat bun, a criticat vanzarea de scrisori de salvare, precum si a subliniat viziunea sa de rascumparare a pacatelor si a pocaintei. El a trimis tezele la Arhiepiscopul Albrecht din Bragdenburg, un asistent activ al Papei in distribuirea indulgentelor.
Scurta esenta a tezelor a fost dupa cum urmeaza:
Papa nu poate ierta pacatele – Dumnezeu insusi se ocupa de asta, si nimeni altul;
Doar pocainta poate salva un pacatos, astfel o bucata de hartie nu-i da nici o garantie;
Textul principal pentru credinciosi este Evanghelia, orice altceva este speculatie.
Ultimele teza contineau intrebari pentru meditare. De exemplu: Papa este bogat, de ce nu construieste acest templu pe banii lui, ci pe banii oamenilor saraci? Sau: de ce Papa, daca chiar poate sa ierte pacatele, nu o face asa, din dragoste de aproapele?
Potrivit legendei, Luther a prins o foaie cu tezele pe usa Bisericii din Castelul (Schlosskirche) din Wittenberg (Thesenanschlag). Acest loc servea drept loc de anunturi, si acesta era modul de a transmite cuvantul catre oameni. De fapt, De fapt a afisat sau nu foia, in care mana a tinut ciocanul – istoricii nu pot afla exact, dar tezele au ajuns la oameni, iar reactia pe care au provocat-o a fost de neoprit. Oamenii nu mai voiau sa cumpere indulgente, intelegand ca nu era sens in ele si au inceput sa-si puna intrebari. Dar intreband – au pus mana pe seceri si furci. Astfel a inceput reforma (Reformation) – miscarea populara pentru conformarea principiilor Bisericii cu Sfanta Scriptura si nu cu dogmele fictive.
Roma, vazand pierderle si entuziasmul in crestere, a incercat sa-l convinga pe Luther sa nu influenteze mintile, sa se pocaiasca Si sA traiasca linistit. Dar nu era sa fie – in schimb, el a scris mai multe lucrari. Cu fiecare dintre ele, episcopii uitau de regula “Nu ucide” si visau sa-l stranguleze pe calugar cu mainile lor.
El a fost excomunicat, acuzat de eretizm si chemat sa raspunda in fata Reichstagului din Worms. I s-a oferit sa renunte public la cele scrise in schimbul imunitatii. Sau … Atunci va puteti imagina tot ce este de ajuns pentru fantezia sfintei inchizitii.
El nu s-a dezis. Apropo, celebrele sale cuvinte “Eu stau pe ele si nu pot face altfel” (“Hier stehe ich und kann nicht anders”) au fost atribuite lui Luther mai tarziu – de fapt, discursul sau s-a incheiat cu cuvintele “Weil es ist weder sicher noch geraten ist, etwas gegen sein Gewissen zu tun. Got helfe mir, Amen.”(Traducere libera: “Pentru ca este periculos si gresit sa faci ceva impotriva constiintei sale, Dumnezeu sa ma ajute, Amin “).
Din cauza fricii de revolte, Biserica Catolica nu a indraznit sa se razbune public. Acuzatul a fost eliberat pentru a-l ucide sub masca unui atac de hoti, dar prietenii lui l-au salvat si l-au ascuns in cetatea Wartburg. Iar intre timp, cuvintele lui se raspandeau ca focul in paie.
Reforma nu este un eveniment, ci un proces. Incepand cu 31 octombrie 1517, ea a durat aproape doua decenii, acoperind nu numai Germania, ci si multe tari din Europa de Vest si Centrala. Din pacate, ca multe alte schimbari radicale, acest proces nu a decurs in mod pasnic si fara durere. Unele percepeau tezele ca un apel pentru distrugerea bisericilor si uciderea preotilor – aceasta a condus la pogromuri si batalii sangeroase, numarul victimelor carora inca nu este cunoscut.
Martin Luther a trait o viata lunga si a devenit faimos nu numai ca reformator, teolog si predicator, ci si ca traducator – el a tradus textul grec antic al Noului Testament. Aceasta lucrare a marcat inceputul asa-numitului Frühneuhochdeutsch – stadiul incipient al dezvoltarii limbii germane moderne.
Asa lumea s-a schimbat pentru totdeauna. Biserica Catolica si-a pierdut puterea fara margini si nu mai putea sa si-o intoarca.
Sustinatorii Reformei au fost mai tarziu numiti protestanti, si a aparut o alta directie a crestinismului, alaturi de Ortodoxie si catolicism – protestantism.
Numele oraselor Wittenberg si Eisleben au oficial acum prefixul Lutherstadt. Ziua Reformarii se desfasoara anual in Wittenberg – sarbatoarea Zilei Reformei dureaza cateva zile. Programul este pentru fiecare gust – spectacole de strada, concerte, spectacole de cor, slujbe bisericcesti festive, excursii in oras … In plus, in aceste zile se vand chifle speciale- Reformationsbrötchen. Ele sunt in forma de trandafir cu inima din gem rosu di presate cu zahar pudra. Acest obicei este asociat cu simbolul bisericii luterane – Lutherrose.
Memorii personale ale lui Martin Luther
Atitudinea germanilor fata de religie adesea surprinde prin usurinta si chiar simtulumorului. In magazinele speciale in care se vinde literatura bisericeasca, puteti găsi nu doar Biblia, ci si carti ilustrate, jocuri si benzi desenate pentru copii amuzante. Exista chiar si cateva jocuri pe calculator, bazate pe evenimentele Reformei. Despre Luther se pot spune glume, desena o caricatura sau spune un banc.
El insusi, se zice, reusea sa rada de el insusi, si a crezut ca – Das Evangelium kann nicht ohne Humor gepredigt werden – nu poate fi predicata fara umor. Poate ca aceasta l-a ajutat sa-i infranga pe adversarii sai seriosi.
Martin Luther
Informatii noi:
